Centura Focșanilor între trecut, prezent și viitor

0
362

Încă de când  s-au constituit  cele doua târguri, Focșanii Moldovei și Focșanii Munteniei, la jumătatea distanței dintre cele doua capitale, București și Iași, dar și în calea negoțului dinspre  Transilvania către  orașele dunărene, Brăila și Galați, nu avea cum să nu se ajungă mai devreme sau mai târziu la unele probleme de tranzit prin aceste doua localități alăturate. Practic, cele două parți de Focșani erau lipite și despărțite de un biet canal zis, pretențios, Milcovul, de fapt acesta fiind, după iscusitul monografist D. F. Caian, un braț al râului care curge în prezent prin Golești. În vremuri străvechi, din cauza modificarilor de relief, a cutremurelor și inundațiilor, acesta a fost părăsit  de ape, iar albia a rămas adâncită, secată și plină de smârcuri, șerpuind  peste viitorul teritoriu pe care se vor cristaliza cele două orășele, Focsanii de mai târziu, mai ales după ce în regiune doi domnitori români au ridicat două mănăstiri fortificate, Sf. Ioan și Domneasca, ambele cam în aceeași perioadă a secolului al XVII-lea. Din acest moment localitățile au cunoscut o dezvoltare continuă și neîntreruptă, schițându-se principala arteră –  Ulița Târgului sau Ulița Mare, ori mai bine cunoscută ca strada Mare, ce a devenit în anul 1859, o dată cu Unirea Principatelor și în 1862 o dată cu unirea Focșaniului, strada Mare a Unirii.

DSC08368 rotated - Centura Focșanilor între trecut, prezent și viitor

Pe această arteră s-a desfășurat sute de ani trecerea dinspre Râmnic, Buzău, București către Bacău, Roman sau Iași și deoarece se prezenta întortocheată, îngustă și aglomerată, conducătorii locali au hotărât pe la 1800 să abată circulația intensă dinspre București spre Iași pe actuala stradă Cuza Voda. Prima dată aceasta nu a avut un nume aparte, poate doar ulița ocolitoare, presărată cu puține case boierești, dispuse în fundul curților, la adăpost de praf și căldură, înconjurate cu verdeață și liniște deplină, spre deosebire de centrul ce forfotea de agitația precupeților. Din momentul Unirii Principatelor ulița ocolitoare a devenit CALEA NATIONALĂ și a păstrat acest nume până în jurul anului 1900, atunci când autoritățile locale au îndraznit cu mult curaj să-i acorde numele lui Cuza, în ciuda faptului că în vremea regelui Carol I, marele Cuza era înca o persoana non grata. Așa că strada ocolitoare, denumită acum Cuza Vodă, a rămas să preia din numărul de vehicule (în special căruțe, trăsuri și foarte rare mașini). Cele care nu mai doreau să parcurgă strada Mare a Unirii și intenționau să iasă repede și cât mai în siguranță din oraș. Această rută adiacentă a servit mult timp pentru ocolire dar după anul 1970 situația s-a complicat și aici, pentru că nici măcar artera Cuza Vodă nu mai reușea să abată și să mai aerisească traficul din oraș, chiar dacă acesta nu era unul prea ridicat, necomparându -se, nici pe departe, cu cel actual.

DSC08367 - Centura Focșanilor între trecut, prezent și viitor

Totuși, autoritățile  au decis să întreprindă ceva concret și au realizat în 1974 o nouă centură ocolitoare a orașului Focșani, parte din Drumul Național 2, în prezent E 85, denumită sugestiv în două moduri, Calea Munteniei și Calea Moldovei. Astfel, traficul care nu privea orașul Focșani  s-a desfășurat corespunzător până au venit anii 1990, când după aplicarea Legilor Fondului Funciar terenurile din proximitatea șoselei ocolitoare au devenit proprietate particulară și s-au umplut de construcții aferente, așa că centura respectivă și-a pierdut vechiul ei rol, fiind în unele momente ale zilei sau ale anului mai greu de străbătut chiar decât însuși centrul orașului. Asa că în prezent se coace la cele mai competente ministere o noua arteră ocolitoare a orașului nostru care se dorește a fi parte a Drumului expres București – Iași. Numai că abia ce s-a schițat pe câteva foi, că au și început problemele și discuțiile. În zona din estul Focșaniului, poate sesiza oricine că această rută prin faptul că ocolește bălțile de la Mândrești peste islazul fostei comune cu același nume, actualmente dependentă de municipiul Focșani, mai câstigă câțiva kilometri buni în lungime, lucru care n-ar fi neapărat o problemă dacă kilometrul de drum Expres ar costa  câțiva lei.  Numai că el costă milioane de euro și rămâne de văzut cine este mai important: terenurile particulare retrocedate alandala dupa 1990 sau Bugetul Consolidat al Statului? Aici dezbaterile  probabil că vor continua, dar să le lăsam în seamă celor în drept. Florin Dîrdală – Arhivele Naționale Vrancea 

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here