Numai Godină putea să o pățească! Ce s-a întâmplat după ce un vrâncean i-a făcut portretul în creion

1

Cunoscutul polițist Marian Godină, de la IPJ Brașov, a povestit pe Facebook, în stilul său caracteristic, aventurile prin care a trecut după ce un vrâncean i-a făcut portretul în creion. Desenul realizat de vrâncean i-a plăcut lui Godină, care a dorit să-l cumpere. Autorul nu a vrut, dar în final s-au înțeles ca în schimbul portretului să primească o carte cu semnătura lui Marian Godină. Un troc similar a făcut și nașul lui Godină, Traian Berbeceanu, la rândul lui desenat cu mult talent. Cu “ajutorul” Poștei Române, Godină a povestit cum potretul său a ajuns la Berbeceanu, în timp ce la el a ajuns desenul nașului său. Iată mai jos întâmplarea povestită de Marian Godină: În urmă cu câteva săptămâni, am fost etichetat în postarea unui domn din Vrancea care îmi desenase un portret în creion. Uitându-mă pe profilul dumnealui, am observat că îi făcuse unul și nașului meu,Traian Berbeceanu. I-am scris domnului un mesaj în care i-am spus că dacă tot a muncit, aș vrea să i-l cumpăr. Dumnealui mi-a răspuns că mi-l trimite gratis pentru că i-a făcut plăcere să-l deseneze. Am exclus această variantă și am insistat să-mi spună cât costă. Pentru că nu a fost chip să-l conving, am stabilit că vom face următorul troc: dumnealui îmi trimite portretul, iar eu îi trimit cartea mea, troc pe care îl agrease și cu Traian. A doua zi, domnul Croitoru, căci așa îl cheamă, mi-a scris că a trimis coletul, iar eu i-am spus că atunci când va veni curierul, îi voi expedia cartea. Am aflat apoi că de fapt îl pusese prin poștă, lucru care nu mi-a picat bine, având destule experiențe neplăcute cu poșta. Am stat totuși cu ochii pe cutia poștală. După două săptămâni, dl Croitoru m-a întrebat dacă mi-a ajuns coletul și i-am răspuns negativ. Ieri am verificat din nou poșta și…nimic. Azi dimineață, primesc un telefon: -Bună ziua, de la Oficiul Poștal, aveti un colet care mâine pleacă retur, mai doriți să-l ridicați? -Doresc, dar nu primisem niciun aviz. -Nu e vina noastră! -Nu, e vina lu’ maică’mea, am să o sun acum să o cert. M-am dus la poștă, luând și cartea „Flash-uri din sens opus” cu mine, pentru că domnul mă rugase să i-o trimit tot prin poștă pentru că locuiește la țară și îi e mai ușor așa. Încă de la intrare am observat coada, așa că m-am înarmat cu răbdare. În fața mea, un om cu două plicuri, a ajuns la ghișeu. -Sărut mâna, doamnă. Vreau să trimit și eu plicurile astea două. -Simple sau recomandate? -Cum e mai bine? -Depinde ce aveți acolo. Sunt acte? -Nu, sunt niște poze. -Atunci cum vreți. Amândouă ajung în minim 7 zile. -Cu recomandată ajunge mai repede? -Nu, abia ce v-am zis că ajung la fel. -Atunci nerecomandate. -Ok, lipiți plicurile și apoi puneți timbrele astea pe ele. Doamna de la ghișeu i-a întins omului șase timbre, câte trei pentru fiecare plic. -Cu ce lipesc plicurile? -Uitați aici un tub cu lipici. Omul a luat primul plic, a dat cu lipici pe el, apoi i-a pliat partea de sus și a început să dea cu lipici din belșug și pe partea de deasupra. A luat și cel de-al doilea plic pregătit să procedeze la fel. I-am zis să nu mai dea cu lipici și deasupră că se vor lipi plicurile între ele. M-a ignorat și a făcut la fel. Apoi a întrebat-o pe doamna de la ghișeu din nou: -Cu astea ce fac, unde le lipesc? -Pe plic, domnule! Domnul a luat din nou tubul cu lipici și a turnat din nou cu simț de răspundere pe colțul plicului, apoi a luat timbrele și le-a pus în balta vâscoasă. Așa cum mă așteptam, a luat din nou lipiciul și a dat și peste timbre. După ce a achitat prețul timbrelor, i-a întins plicurile doamnei de la ghișeu, dar aceasta i-a zis că trebuie să le pună în cutia de afară. Auzind asta, mi-a trecut prin cap o bănuială și m-a pufnit râsul. Am ajuns la ghișeu și am aflat că trebuie să plătesc 7.5 lei taxă de magazie, pentru că nu am ridicat coletul la timp. Am plătit, apoi am expediat cartea, plătind 5.9 lei. Am ieșit din poștă și, dorind să îmi verific bănuiala, m-am dus la coșul de gunoi de lângă oficiul poștal și mi-am aruncat un ochi înăuntru. Aș fi băgat mâna în foc că omul aruncase plicurile la gunoi, ascultând indicațiile doamnei de a le pune în cutia de afară. Nu erau însă, flerul mă înșelase de data asta. Am ajuns acasă și am desfăcut portretul. E fain, îmi place. Îl las în primul comentariu să-l admirați și voi.

Loading...

1 COMENTARIU

  1. 😀😀😀😀😀DE DEPARTE CEL MAI AGREABIL POLITIST!!!!!VA MAI ASTEPTAM PE CALEA SCRISULUI!!! PORTRETUL??? ESTE OK!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here