Săptămânalul Jurnal de Vrancea disponibil în format digital | Citește online prima ediție

1
135

CLICK AICI pentru a vizualiza fișierul / Editia-1-Jurnal de Vrancea compressed

Loading...

1 COMENTARIU

  1. Buna ziua,
    Numele meu este Petru Antoniu. Trăiesc de 30 de ani in Suedia.sunt inginer telecomunicații. Am o meserie frumoasă și o viață frumoasa. Când eram în liceu că orice adolescent răvășit de hormoni am luat-o razna. Nu invatam, pierdeam nopți. Am avut însă sansa unica sa fiu tras de urechi, scuturat și trezit la realitate de o doamna profesoara. Doamna Pogorevici Filoftea. Mi-a vorbit cu tonul ei sever si totuși zâmbitoare. Mi-a întrebat ” băiete ce și tu de gând să faci? Mi-a vorbit de efortul părinților, de sansa pe care risc sa o pierd în viața dacă nu invat.
    A fost dusul rece care mi-a schimbat viața. Am terminat liceul am făcut facultatea și zi de zi îi mulțumesc în gând. Le-am spus copiilor și am să le spun nepoților.
    Nu am mai văzut-o pe doamna Pogorevici. Dar când am ocazia să întâlnesc în focșănean îi povestesc de dânsa. Daca suntem leat vorbim de zilele din liceu. Daca nu ii spun cu drag de dânsa.
    Dar nu despre mine vroiam sa vorbesc. Întâlnind o buna prietena și ea fost eleva , a doamnei profesoare, am vorbit despre una, despre alta și bineînțeles despre doamna Pogorevici. Am aflat cu îngrijorare și revolta, că doamna Pogorevici este foarte bolnava și că în loc să își trăiască în liniște ultimele zile, este terorizata și umilită de către fiul ei. Atât ea cât și soțul dânsei , oameni deosebiți și respectați in Focșani sunt terorizați , batjocoriți de fiul lor alcoolic.
    Este inadmisibil că niște valori că dânșii sa nu se poată bucura de zilele bătrâneții in mod demn.
    Eu nu pot sa fac nimic. Vă asigur că dacă aș putea acum m as urca in avion și aș veni în România. Îi datorez atât de mult acestei incredibile profesoare și acum plâng de furie și neputința că nu pot sa o ajut.
    Vă rog din suflet sa întreprindeți o cercetare.
    Eu am sa incerc pe toate căile sa o ajut atât cât pot. Poate că dânsa nu își aduce aminte de mine. Dar eu nu pot fi nu vreau sa uit că îi datorez că sunt om.
    Cu respect Petru Antoniu
    Prietena mea nici ea nu mai locuiește în Focșani, dar a vorbit cu cineva apropiat norei dânsei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here