Amintire din „zonă de război”! Cum am scăpat din „mâinile” milițienilor transnistreni

0
526

14 iunie 2007 – localitatea Corjova, raionul Dubăsari – locul de dispută dintre autoritatea centrală de la Chișinău și forțele separatiste din Transnistria.

Satul Corjova este cunoscut ca localitatea de baştină a preşedintelui Vladimir Voronin (în funcție la acea dată). Aflat sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale moldovene, teritoriul este revendicat şi de regimul de la Tiraspol, încă din 1992, de atunci de când a fost declanşat conflictul armat de pe Nistru. În 2007, alături de colegul Petru Terguță, eram corespondent Prima TV în Republica Moldova. Sună telefonul! La capătul celălalt al firului era editorul șef știri externe de la București care ne anunța că în localitatea Corjova, pe malul drept al Nistrului, au avut loc mai multe incidente la o secție de votare amplasată într-o unitate de învățământ. Miliţia autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene a zădărnicit votarea pentru consiliul local şi pentru primar în localitatea Corjova, după ce miliţienii transnistreni blocaseră tentativa localnicilor de a desfăşura alegeri locale democratice. Practic, în interiorul secției de votare avusese loc un adevărat război între miliţienii transnistreni și polițiștii din Republica Moldova. S-a dat cu gaze lacromogene, mobila, cabinele și urnele de vot au fost făcute praf, a fost tăiată legătura telefonică.

Eu și colegul Petru am fost solicitați să mergem în zonă pentru a documenta și pentru a realiza o știre de presă cu incidentele respective, cu atât mai mult cu cât în data de 17 iunie 2007 alegerile trebuiau repetate. Zis și făcut! M-am înarmat cu camera de filmat, am pus în țiplă legitimația de presă și acreditarea de la Guvernul Republicii Moldova și „am descins” în zonă. Secția de votare unde avusese loc conflictul era situată la fix 150 de metri de „granița” dintre Republica Moldova și Transnistria. Din 1992, zona este păzită de Grupul Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria (GOTR) cunoscuți și sub denumirea de „pacificatori”. Pe drum ne-am întâlnit cu echipa formată din reporter și operator al postului de televiziune ProTV Chișinău. Odată ajunși la trupele de „pacificatori”, am părăsit mașinile și am decis să ne continuăm drumul pe jos, până la locul cu pricina, mai ales că nu aveam decât 150 de metri până acolo și puteam să filmez ceva „ilustrație” din zona respectivă. După aproximativ 100 de metri, de după un nuc stufos, ne iese în cale o mașină a miliției transnistrene. Din ea sar repede doi malaci îmbrăcați în hainele de serviciu și se postează în fața noastră întrebându-ne unde mergem. Colegul meu Petru, un bun vorbitor de limba rusă (în comparație cu mine) începe să le explice care este scopul „vizitei” noastre. În timp ce Petru încerca să lămurească unul dintre milițieni, cel de-al doilea a făcut câțiva pași înspre stradă, a scos telefonul mobil și a apelat un număr. Curios din fire, am făcut și eu trei pași înspre el pentru a putea „recepționa” convorbirea. La un moment dat, malacul a rostit o serie de propoziții scurte care mi-au ridicat semne de întrebare: „Sigur că da! Le spun să aștepte! Stăm cu ei aici!”. Imediat după ce a închis apelul, s-a îndreptat către Petru și echipa Prot TV Chișinău spunând: „Nu e nicio problemă! Am vorbit acum cu șefii mei. O să vină o dubă să vă ducă la secția de votare!”. Acela a fost momentul în care transpirația scursă pe șira spinării a început să se simptă rece. Cei trei colegi de breaslă au „îmbrățișat” ideea și au luat poziția de așteptare. M-am apropiat de Petru și i-am șoptit că nu mi se pare în regulă. De ce este nevoie să vină o dubă să ne ducă la secția de votare, în condițiile în care nu mai aveam de parcurs decât 50 de metri. Argumentul meu l-a făcut pe Petru să facă un pas înapoi și să-mi spună că este mai bine să ne retragem – adică să mergem înapoi pe pământ moldovenesc. Gândurile noastre au fost imediat „mirosite” de milițieni care s-au apropiat și au încercat să ne înșface. Ca la un semn, amândoi am făcut stânga împrejur și am rupt-o la fugă, în așa fel încât și Usain Bolt ar fi fost mândru de noi. În timp ce „rupeam” pământul am auzit „Подождите, я стреляю!” (Stai că trag!), urmat se sunetul de armare a unei puști. Distanța dintre locul în care se aflau milițienii transnistreni și „pacificatorii” ruși mi s-a părut un fel de ocol al pământului. Vedeam cum mă apropii de zona sigură dar în același timp aveam impresia că alerg pe o bandă de alergare în sufragerie. Ce a urmat a fost și ce m-a marcat cel mai mult. 4 focuri de armă, trase probabil în plan vertical, pentru că viteza la care ajunsesem nu mi-a permis să îmi întorc privirea. Aici ar trebui să menționez că știam faptul că milițienii transistreni nu calcă în Republica Moldova, iar „pacificatorii” nu intervin în vreun conflict fără să primească un ordin în acest sens. Cu toate acestea, rușii au pus mâna pe arme imediat cum au răsunat cele 4 focuri. Într-un final, atât eu cât și colegul meu Petru (recunosc – a alergat mai bine ca mine) am reușit să călcăm pe pământ moldovenesc și să ne întoarcem privirea spre locul din care am fugit. Malacii transnistreni puseseră mâna pe colegii de breaslă care au rămas în urmă. Din fericire aceștia au scăpat doar cu o mustrare, cu confiscarea casetei din camera video, ca mai apoi să fie conduși până la granița dintre cele două regiuni.

Cu toate că obiectivul nostru nu fusese îndeplinit, am fost bucuroși că am scăpat nevătămați din această poveste. De aceea, consider în continuare că meseria de jurnalist nu este una ușoară. Și nu vorbesc aici despre corespondenții din zone de conflict militar, ci despre jurnaliștii care au de-a face zi de zi cu „rechinii” politici, cei din zona marilor corporații sau chiar cu cei care consideră că au de fiecare dată dreptate. Cred că fiecare jurnalist din România se confruntă periodic cu „separatiști”, „milițieni” și „Transnistria”.

Dacă ai fost martorul unui eveniment care ar putea deveni o știre, ne poți contacta pentru a trimite sesizări, fotografii sau imagini video, pe adresa de email: redactie@jurnaldevrancea.ro, pe WhatsApp 0770 430 588 sau pe contul nostru de Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariul dvs.
Numele dvs.