Pe data de 6 ianuarie, creștinii ortodocșii prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza. Boboteaza încheie perioada Sărbătorilor de iarnă şi este momentul naşterii spirituale a Mântuitorului. Este ziua în care a fost botezat Iisus Hristos de către Ioan Botezătorul.
În ajunul și în ziua de Boboteaza, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.

Agheasma mare

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică pe 6 ianuarie şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Apa este folosită la Botez pentru a arăta că așa cum acesta este un element esențial pentru viața trupului, tot așa este Duhul Sfânt necesar pentru viața spirituală a ființei umane, atât pentru suflet, cât și pentru trup.

Boboteaza cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adăugându-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice. În Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri și fumegații, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat după sfințirea apei când tinerii se retrăgeau pe locuri mai înalte având asupra lor cărbuni aprinși folosiți la aprinderea focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri și frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Tinerii cântau și dansau în jurul focului, sărind peste el când se mai potolea, în credința că vor fi feriți, astfel, de boli și de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinși cu care, odată ajunși acasă, afumau pomii din livadă în scop fertilizator.

De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită ca încărcătura pentru secălușe crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete. În ziua de Bobotează, după liturghia de la biserică, preotul împreună cu enoriașii fac o procesiune spre un lac, râu sau vreun izvor, pentru slujba Sfințirii Apelor. Când Troparul Bobotezei începe, vânătorii și pădurarii satului împușcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Astăzi, acest obicei a păstrat doar semnificația festivă a unui foc de artificii, fiind lipsit de simbolism. Dacă este frig, se pregătește o cruce de gheață, pentru a marca locul slujbei și la sfârșit preotul arunca în apă o cruce de lemn iar feciorii satului se aruncă să o scoată, chiar dacă este ger.

Se crede că în ziua aceasta toate apele pământului sunt sfințite, de aceea femeile nu spală rufe pentru următoarele opt zile, până la sfârșitul praznicului.