Crângul Petrești, un dar incomplet pentru focșăneni

0
918

Iată că au trecut  10 (zece)  ani de când în hățișurile birocratice din Vrancea s-au deschis larg perspectivele ca una dintre cele mai interesante suprafețe acoperite cu vegetație forestieră de pe raza județului nostru, din punct de vedere al amplasamentului, dar și al investițiilor imobiliare ce se derulează în apropiere și poate, în viitorul nu foarte îndepărtat, intersectată de mult așteptata Autostrada a Moldovei , într-un cuvânt pădurea Petrești sau mai bine zis  aproximativ 140  de hecgtare de plămân verde pentru  Focșaniul  aflat la aproximativ 2 km, să fie pierdută definitiv în gaura neagră a intereselor cele mai ascunse și mai mârșave. Dar n-a fost să fie așa, iar acest lucru s-a datorat într-o oarecare proporție și Serviciului Județean Vrancea al Arhivelor Naționale care a trimis mai multe documente autentice instituțiilor abilitate, de unde acestea și-au putut alcătui concluziile necesare pentru ca planul de răpire și restituire frauduloasă a unui bun valoros al statului, al județului, al comunității noastre din orașul de reședință al UAT Vrancea, să nu aibă această soarta crudă, cum s-a mai întâmplat, din nefericire, și prin alte colțuri ale județului. Meritul cel mare pentru această reușită aparține cu siguranță Instituției Prefectului Vrancea care a obținut de curând confirmarea juridică definitivă și irevocabilă că situația proprietății și posesiunii pădurii Petrești este cea legală, decisă din vremuri de demult, la sfârșitul secolului al XIX lea, când s-au atribuit 40 de hectare focșănenilor pentru recreere și divertisment, iar respectivul act normativ a fost tipărit în Monitorul Oficial nr. 250 din1 5 – 27 februarie 1895, fiind sancţionat şi promulgat de regele Carol I, semnat de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Petre Petre Carp şi de ministrul de Justiţie, Alexandru Marghiloman, Înaltul Decret Regal fiind înregistrat la numărul 651, dar și unei hotărâri recente conform căreia  s-a decis transferarea respectivei porțiuni Consiliului Județean Vrancea în scopul amenajării Ariei de interes local  Crângul Petrești, destinată petrecerii agreabile a timpului liber de către toți focșănenii și, de ce nu, de cât mai mulți  vrânceni, în special cei amatori de plimbare, aer curat, sport, evenimente etc. Revenind la titlul materialului de față – de ce poate fi considerat crângul Petrești un dar incomplet – în legătură cu acest lucru se pot pronunța mulți dintre cei ce-l vizitează, respectivul aspect se poate observa încă de la intersecția giratoriul din nordul orașului, ruta spre Bacău, unde circulația intensă ce se desfășoară în zonă descurajează pe mulți părinți să-și trimită odraslele de capul lor, pe acolo, în  drum spre Petrești. Ce e de făcut? La această întrebare Primăria municipiului poate deține cu siguranță un răspuns, iar cea mai posibilă rezolvare va fi într-un viitor, să sperăm că nu științifico-fantastic, poate o pasarelă pietonală, poate , marcat distinct în giratoriul respectiv, un  circuit de biciclete care să unească  orașul cu pista deja existentă ce merge la Petrești sau alte soluții  pe  care minți mai pricepute nu au cum să nu le dibuiască.

Mai departe, spre Crâng , pista de biciclete a fost ferită corespunzător de mașinile ce parcau de-a lungul ei, iar când se ajunge în punctul de agrement se poate observa că accesul auto a fost interzis, ceea ce este  bine, mai puțin pentru o categorie de cetățeni, anume pentru cei cu handicap locomotor. Mai departe, spre  centrul ariei Petrești, lucrurile se mai schimbă nițel. La terenurile de sport, cel de baschet, dotat doar cu două coșuri, este prea puțin pentru zilele aglomerate, prea puțin pentru puștii și puștoaicele care încearcă să se deprindă cu respectivul sport și nu-și alcătuiesc echipe, așa cum probabil a fost gândită destinația respectivului loc. Terenurile de fotbal, cel nou și cel cu iarbă, nu sunt rele, dar poate că nu le strică o plasă pe deasupra ca să nu se mai ducă mingea aiurea, prin Muzeul Satului, când este lovită mai nervos de unul sau altul. În fine, acestea pot fi considerate fleacuri sau cârcoteli, dar ceea ce este peste drum de locul de joacă al copiilor nu mai e chiar un mărunțiș. Acolo se văd ruinele unei clădiri sau două, poate cândva elegante, dar azi parcă nu-și au locul în această arie ingrijită a Crângului Petrești. Mai bine erau demolate de la începutul acestei investiții pentru că la așa zisa lor destinație, stabilită de vreo 5 ani de Centru DGASPC VN, dar și atribuită pentru copiii cu dizabilități, dacă nu se insistă de către beneficiar și nu se execută, în termen rezonabil cele promise de administrația județeană, atunci chiar că nu mai e nimic de făcut cu  acest ghetou de fantome. Ca o paranteză, trebuie amintit faptul că, prin 2009, Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale a primit prin hotărâre de guvern un depozit de arhivă în orașul Panciu și, nu ca laudă, ci ca exemplu, cu toate că instituția nu are putere financiară , șeful serviciului, Petru Obodariu, nu a mai avut somn până nu l-a văzut funcțional  în scurt timp.

Revenind la ruinele din Crâng, măcar dacă ar fi fost  înconjurate ori  mascate ca să nu se poată apropia nimeni de ele. Ce au adăpostit în trecut, cu siguranță cei mici nu știu și, probabil, nici nu sunt foarte interesați să afle,  pentru ei fiind suficiente explicațiile părinților că acolo e bau-bau sau cine știe ce alt personaj negativ de basm. Dar de fapt e mai rău, e un loc periculos, unde un copil nesupravegheat nu are ce căuta pentru a nu se lovi grav, a nu cădea ceva peste el sau a nu aluneca în vreo încăpere subterană, într- un cuvânt, pentru a nu deveni și el o persoană cu dizabilități. Dacă mai interesează pe cineva, aceste dărâmături  au alcătuit în anii 80 stabilimentul Căprioara, loc de cazare și de petrecere, dar și călcâiul lui Ahile pentru prim-secretara județului Vrancea,  Niculina Moraru, care  din cauza lui a stat pentru o perioadă la pușcărie prin anul 1991, pentru că a aprobat niște investiții nepotrivite sau ilegale în respectivul loc. Așa că, în cazul  fostei prim-tovarășe , hotelul Căprioara nu i-a purtat deloc noroc  și, după toate probabilitățile, locul este în continuare dominat de forțe malefice care nu permit  de multă vreme, exact ca în filmele horror, să se înceapă odată lucrările pentru ce o fi să fie, până la urmă, destinat aici. (Florin Dîrdală – Arhivele Naționale Vrancea)

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariul dvs.
Numele dvs.