Procurorii DNA, neprofesioniști, la fel ca și experții DNA, care i-au ajutat pe anchetatori, l-au scăpat pe Marian Oprișan de închisoare. Așa reiese din motivarea instanței în cazul președintelui Consiliului Județean Vrancea, achitat, pe 6 februarie, de majoritatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în iunie 2006 de DNA. Instanța de la Judecătoria Cluj-Napoca l-a găsit nevinovat pentru mai multe fapte de corupție, iar în cazul altora a constatat că s-au prescris.
Magistratul Lucian Buta face o trecere în revista a tuturor declarațiilor martorilor care au fost audiați în timp și remarcă faptul că, în unele situații, declarațiile inițiale date în fața instanței nu au fost susținute pe parcursul procesului.
Magistratul a analizat toate documentele care s-au adunat la dosar, care însumează sute de pagini, și a descoperit o serie de neconcordanțe inclusiv în rechizitoriul procurorilor DNA, care nu își susțin acuzațiile aduse. Studiind toate documentele depuse la dosar, judecătorul a ajuns la concluzia că nu există un prejudiciu în acest caz.
Procurorul a reţinut, în principal, că inculpatul OPRIŞAN MARIAN în calitatea sa de ordonator principal de credite, a iniţiat negocierile şi achiziţionarea complexului „Căprioara”, fără o hotărâre a Consiliului Judeţean Vrancea şi fără a urma procedurile legale privind studierea, analizarea şi verificarea oportunităţii şi legalităţii investiţiei, după care a acceptat efectuarea de plăţi ale acestei investiţii.
Fără a mai analiza legalitatea acestor susţineri, instanţa constată că niciuna dintre atribuţiile de serviciu ale inc. OPRIŞAN MARIAN calificate de procuror ca fiind îndeplinite în mod defectuos nu sunt apte să cauzeze o paguba avutului CJ Vrancea.
Astfel, iniţierea negocierilor şi achiziţionarea complexului „Căprioara”, fără o hotărâre a Consiliului Judeţean Vrancea (mai ales în condiţiile în care nu s-a identificat nici un text de lege care să oblige la emiterea unei hotărâri în acest sens), eventuala nerespectare a procedurilor privind studierea, analizarea şi verificarea oportunităţii şi legalităţii investiţiei şi acceptarea efectuării de plăţi ale investiţiei fără control financiar preventiv nu sunt apte în sine de a produce vreo pagubă. Cu alte cuvinte, chiar în cazul în care ar exista un prejudiciu (care însă nu există), raportul de cauzalitate faptă – prejudiciu lipseşte.
În exprimarea din rechizitoriu paguba ar rezida în „avantajul patrimonial” obţinut de FEDERALCOOP Vrancea şi de inculpatul OPRIŞAN MARIAN. Nu s-a observat exigenţa legală esenţială ca paguba să se fi produs in dauna unei unităţi la care se referă art. 145 Cp 1969, în speţă CJ Vrancea. Construcţia acuzării este greşită: chiar dacă situaţia de fapt reţinută de procuror (f. 110, 111 din R) ar fi dovedită integral aceasta nu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, întrucât nu se face nicio referire la paguba creată CJ Vrancea, ci doar, în mod neconcludent, la noţiunea de „avantaj patrimonial”.
Oricum, am arătat în precedent că FEDERALCOOP Vrancea a obţinut un „avantaj patrimonial” licit (preţul) şi că inc. OPRIŞAN MARIAN nu a obţinut niciun „avantaj patrimonial” nici licit şi nici ilicit. De asemenea am arătat că CJ Vrancea a dobândit un activ patrimonial şi că nu s-a dovedit existenţa materială a vreunei pagube. În acelaşi sens pledează şi faptul că nu există constituiri de parte civilă.
Marian Oprișan a susținut în permanență că nu a produs nici un prejudiciu și că nu e vinovat, adică exact ce a constatat instanța. Tot Oprișan a susținut, de-a lungul timpul, dar mai ales în apropierea momentului în care procesul ajungea la final, că dosarul său a fost unul politic, instrumentat la comanda fostului președinte al României, Traian Băsescu. În acest caz, instanța nu a ajuns la aceeași concluzie.
Inculpatul OPRIŞAN MARIAN a declarat că dosarul de faţă constituie o răfuială politică începând chiar de la sesizarea Curţii de Conturi, care a fost făcută de adversarii săi politici. A mai arătat inculpatul că fostul preşedinte Traian Băsescu şi-a manifestat interesul politic pentru dosarul de faţă exprimându-se, în cursul unei declaraţii de presă din iulie 2005, că „singura stare de urgenţă a lui Marian Oprişan este la DNA” (f. 73 – 76 vol I dosar instanţă). Din înregistrarea existentă pe suportul optic depus de inculpat în vol. VI al dosarului instanţei (care poate fi urmărită AICI ) rezultă că afirmaţia fostului Preşedinte al României este reală, cu diferenţa că acesta s-a exprimat „la PNA” şi nu „la DNA”. Instanţa nu este în măsură să confirme susţinerile inculpatului, însă este cert că afirmaţia menţionată nu a fost făcută în exercitarea vreuneia din atribuţiile constituţionale ale Preşedintelui României, mai ales în condiţiile în care urmărirea penală împotriva inculpatului OPRIŞAN MARIAN a fost începută abia ulterior, la data de 5 octombrie 2005.
Magistratul e, pe alocuri, dur în ceea ce-i privește pe procurori și pe experții care au lucrat pentru partea acuzării. În mare, întregul proces s-a derulat în favoarea apărării.
Procesul, încheiat pe 6 februarie a.c. la Judecătoria Cluj-Napoca va continua la Curtea de Apel Cluj. Primul termen a fost stabilit pentru sfârșitul lunii mai.
Motivarea completă poate fi citită AICI
