Ziua îndrăgostiților „de România” se serbează în fiecare an pe data de 24 februarie. Legenda spune că Dragobetele este un personaj care a fost preluat de la daci şi ulterior transformat într-un protector al tinerilor şi un patron al iubirii. El era fiul babei Dochia şi era un flăcău chipeş şi iubăreţ, ce seducea femeile ce îi ieşeau în cale.

Dar cum sărbătoreau tinerii în trecut această zi?

În cele mai vechi timpuri cei mai tineri se îmbrăcau în ziua de 24 februarie cu hainele cele mai alese. În acea zi aceștia își umpleau brațele de flori, această îndeletnicire transformându-se astfel într-o joacă. Domnițele erau fugările de flăcăii care doreau să le sărute, iar dacă băiatul care săruta fata era și îndrăgit de aceasa, acest gest simbolic reprezenta un fel de logognă ce le deschidea drumul relației lor. Însă acest lucru trebuia știut de toată lumea, astfel că seara familia și toți membrii comunității primeau de veste logodna celor voi tineri. Toți participanții la această reuniune erau pe atunci considerați benecuvântați, și credeau că dacă au luat parte la o astfel de logodnă de „Dragobete” vor fi feriți de rele tot anul.

De asemenea, un alt obicei care se mai ține chiar și în ziua de astăzi, este acela în care fetele își pun busuioc sfinţit sub pernă în ajun de Dragobete. Se spune că bărbatul visat în acea noapte le va fi și ursitul.

Însă ce este bine de știut, este faptul că în ziua de Dragobete, flăcăii nu au voie să supere femeile sau să se certe cu ele, întrucât primăvara îi va aduce ghinion şi un an neprielnic. Tot de aceea se și spune că pe 24 februarie nu trebuie sub nicio formă să plângi, pentru că lacrimile din această zi aduc numai necazuri.