Diana Cristina Enache este o tânără din Focșani care stă în spatele succesului pe care îl au la public cărțile pentru copii. Focșăneanca ilustrează cărți și le dă viață și culoare personajelor. Ea este cea care face cărțile mai atractive pentru cei mici prin prisma desenelor publicate în mai multe volume, inclusiv în limba engleză. Își aduce aminte cu emoție cum a dezvoltat pasiunea pentru desen. Când era de-o șchioapă, cărțile erau insuficiente pentru pofta ei de colorat, așa că tatăl era cel care îi făcea desene pe caiete cu foaie velină.

„Pasiunea pentru desen este de când eram mică. Îmi făcea tata desene pe caiete cu foaie velină pentru că nu mă mai mulțumeau cărțile de colorat. Apoi, când am crescut, am început să desenez zâne și prințese ca orice fetiță de grădiniță. De pictură m-am apucat serios în clasa a V-a, atunci când m-a înscris mama la Liceul de Artă “Gheorghe Tăttărescu”, acolo unde m-a descoperit profesoana Anda Mazilu. Anul acesta am aflat că am fost prima elevă care a câștigat primul premiu internațional al liceului. Practic, am fost eleva care a spart gheața. Mai târziu, în liceu m-au ajutat foarte mult orele predate de doamna Elena Bârhală. De la ea am învățat iconografia. Îmi aduc aminte și acum cât de încântată am fost când am pictat prima icoană. Era o pictură care reprezenta o ușă deschisă către o nouă lume”.

Diana Cristina Enache nu își mai aduce aminte cu exactitate care a fost primul desen, în schimb își amintește de primul desen care i-a reușit așa cum își dorea.

„Primul desen de care am fost foarte mulțumită era un pescar și în sfârșit eram foarte mulțumită de mine, pentru că de obicei sunt foarte critică, nu de fiecare dată mâna ascultă ce îi zice imaginația”.

Cristina a continuat să-și dezvolte pasiunea pentru desen și pictură și a cunoscut succesul odată cu ilustrațiile create pentru o carte în care copiii erau învățați că niciodată nu trebuie să plece cu străini fără acordul oamenilor mari care au grijă de ei. Odată cu lansarea cărții „Fetița cu fluturi în păr”, Cristina a cunoscut-o pe fondatoarea Găștii Zurli, Mirela Retegan.

„Am cunoscut-o pe Mirela Retegan pur și simplu întâmplător la lansarea unei cărți ilustrate de mine cu Oana Cristina Tanase: „Fetița cu fluturi în păr”. Mirela era invitată la acel eveniment și mi-a spus cât de mult i-au plăcut ilustrațiile cărții și că este în căutare de ilustrator. De acolo am ținut legătura pe Facebook. Nu credeam că se va concretiza ceva. Știam doar că este o persoană foarte ocupată. După o lună sau două a venit la Focșani cu un spectacol și m-a sunat să ne întâlnim pentru a ne cunoaște mai bine. Este o persoană atât de reală și naturală încât m-a cucerit, în primul rând ca om. Eu urmăream postările ei de mai multă vreme, dar știi cum e… este cu totul altceva când simți omul față în față. Și de aici a pornit prima poveste Zurli, cu mari emoții pentru mine, deoarece ei sunt foarte colorați, foarte vii. Iar eu nu eram foarte pastelată și așa ușor, ușor am început să îndrăznesc să folosesc culori mai vii în toate ilustrațiile mele. Am avut emoții foarte mari, dar întotdeauna mi-au plăcut provocările, așa că am acceptat. Surprinzător, încet, încet am intrat în poveștile lor și a început să-mi placă tare. De atunci pot spune că mi-a schimbat viața personală. Fără să-mi dau seama, am început să port culori mai puternice și mi-am decorat atelierul cu desene mult mai colorate”.

De la primul desen creat pentru Gașca Zurli, Cristina a reușit să ilustreze șase cărți. Nu este o muncă ușoară pentru că, ne-a mai spus Cristina, trebuie să existe o relație foarte strânsă între autor, ilustrator, editor și grafician. Doar așa totul iese pe măsura așteptărilor. „Munca de ilustrator presupune multă documentare. Trebuie să citești tot textul, să stai de vorbă cu autorul care să-ți expună viziunea lui, să-ți explice cum vede el textul pe imagini. Abia după aceea începi să pui creionul pe hârtie. Întâi facem o schiță, o trimitem la autor care trebuie să-și dea acordul, după care încep să colorez. Urmează o serie de alte procese: scanare, prelucrare, grafică și tipar“.

Desenele pentru Gașca Zurli au fost doar apogeul colaborărilor. Cristina a ilustrat zeci de cărți pentru cei mici. Fie că a fost vorba despre ilustrații cu zâne, prinți și prințese sau pisicuțe, focșăneanca a reușit să aducă un strop de culoare în fiecare pagină a cărților pe care le-a ilustrat.

„Prima carte pe care am ilustrat-o a fost la o editură din Făgăraș – „Prinți și prințese maniere alese”. Apoi am continuat cu “Fetița cu fluturi în păr” – cu Oana Cristina Tănase, carte publicată de Editura Litera, “Poveștile-flori și poveștile-stele” și “Pisicuța Mimu” – de Petre Crăciun, “Poveștile Săltărețe” – cu Ramona Bădescu, “Steluța Mia” – cu Mirabela Leș, “Sămânța de păpădie” – cu Veronica Cozma, “Am fost și eu odată mic” – inspirată din copilăria Părintelui Teofil Părăian”.

Întrebată cum reușește să se împartă între viața de familie și pasiunea pentru desen, Cristina ne-a spus că nu este un lucru ușor pentru că volumul de lucru este foarte mare. În schimb, are un avantaj: are atelierul acasă și este în permanență lângă cei dragi.

„Recunosc că nu sunt o persoană foarte organizată, nu e punctul meu forte. În creație mă las purtată de val, dar nu îmi permit luxul ăsta mereu, deoarece sunt termene limită de foarte multe ori. Și atunci caut ceva care să mă ajute: o muzică, flori lângă mine sau chiar un audiobook. Acum că este cald, pictez afară pe terasă și peisajul este mult mai ofertant. Am norocul să am atelierul acasă și mă împart oarecum mai ușor între atelier și gătit sau alte treburi casnice. Când esti freelancer nu prea mai ai noțiunea timpului. În schimb, am învățat să-mi respect ziua de duminică, să o dedic familiei, să facem ceva frumos împreună”.

Alex este cel mai mic membru al familiei. În vârstă de 10 ani, fiul Cristinei este pasionat de studiul insectelor și este un mare iubitor de natură și animale. Cu toate că are o imaginație fantastică, Alex nu dorește să calce pe urmele mamei sale. Cristina a descoperit talentul lui, dar pasiunea pentru construcții LEGO este mult mai mare decât cea pentru desen.

Cristina a oferit și lecții copiilor care erau atrași de desen, în cadrul unui curs pe care îl organiza în atelierul propriu. Din cauza epidemiei de coronavirus, dar și din cauza măsurilor de distanțare socială, Cristina a renunțat la a mai oferi lecții micuților. Se gândește ca pe viitor să realizeze cursuri online prin care toți cei pasionați să poată să aibă acces la lecțiile oferite de ea.