Astăzi este Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului. Este o sărbătoare creștină fără dată fixă, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată, prima după Sfintele Paști. La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului.

Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcută de Maica Domnului: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și, luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”.

Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul “Izvorul Tămăduirii”. Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulțumire o biserică și mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci. Biserica cu hramul ”Izvorul Tămăduirii” din timpul lui Leon se păstrează și în zilele noastre. Credincioșii care merg la Istanbul se pot închina în această biserică. Actuala construcție este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

De Izvorul Tămăduirii se sfințesc apele, slujbă cunoscută sub denumirea de Aghiasma Mică. Termenul “aghiasmă” vine de cuvântul grecesc “aghiasmos”, care își are originea în cuvântul “aghios”(sfânt). “Aghiasmos” se poate traduce și ca slujbă de sfințire, dar și ca apă sfințită. Astfel, atunci când spunem “voi face o aghiasmă” înțelegem slujba, iar când spunem “voi bea un pic de aghiasmă” ne referim la apa sfințită. (sursa: crestinortodox.ro)