O casă remarcabilă din Focșani! Oare, merită să devină monument istoric?

0
1082

Pe strada, proaspăt asfaltată ,ce se numește prof. D. F. Caian nu sunt prea multe blocuri, acestea zărindu- se doar într un capăt, spre colțul cu B-dul Gării, unde s-au ridicat vreo două, trei scări. În rest, edificiile de pe această arteră sunt case dichisite ale unor focșăneni de toată isprava.  Și tot pe această străduță liniștită, care poartă de aproape un secol ilustrul nume al unui vechi profesor al Liceului Unirea, primul autor al unui istoric excelent al orașului nostru, mai rezistă, încă, aproape în forma  inițială , un imobil deosebit al Focsaniului vechi, neclasat ca monument istoric dar cu nimic mai prejos pentru a intra în această  categorie, dacă cei îndreptățiți ar putea sa-i redea strălucirea din trecut.Totuși, în primul rand ar putea măcar sa-i schimbe geamurile luate la țintă de puștii din cartierul Tabacari sau veniți din altă parte a orașului, copii care probabil o cred pustie și își închipuie  ca-și pot permite aceste mici măgării. Despre ce a fost în vechime cu această casă, actele de arhivă sunt destul de sumare, dar să sperăm și suficient de clare pentru a-i reconstitui mica ei poveste. Pe la începutul veacului al XIX-lea (construcția de azi nu există, fiind vorba de alta mai veche și mai modestă), deci în jurul anului 1900, proprietara gospodăriei era o bătrână armeancă din Asia Mica, supusă turcă. Însă zona, curtea respectivă, grădina frumoasă de aproape 2.000 de mp. și fațada generoasă a  imobilului au făcut cu ochiul la mulți interesați de mica comoară imobiliară  și i-au făcut oferte tentante de achiziție.

Dintre toți a fost acceptat, datorită prețului oferit, un magistrat, anume Luculescu Constantin, care a preluat tot terenul și a demarat construirea casei pe care încă o mai putem admira, cu mici rezerve, chiar și în prezent. Și tot acest judecator a plantat  cei doi frumoși brazi care străjuiesc intrarea principală în imobil.  Construcția era descrisă în actele fiscale ale trecutului astfel: imobil compus din 5 camere, antret, marchiză, 2 sălițe, sufragerie, bucătărie, baie din zid acoperit cu tablă, lumină electrică, sobe de teracotă zugrăvite, parchet, magazie, grajd etc. Dacă pe la anul  1920, când a început construcția, Luculescu Constantin  se afla în floarea vârstei, cu puțin peste 40 de ani împliniți, peste 3 decenii, sau mai bine zis după 23 august 1944, Luculescu, ajuns la 70 de ani, a privit cu indignare cum Armata Roșie i-a rechiziționat casa pentru nevoile trupei și i-au înapoiat-o  2 ani mai tarziu, devastată și murdărită în ultimul hal. Atunci, bătrânul Luculescu nu a mai avut puterea să încerce sa o aducă la o stare acceptabilă,  așa că a vândut-o unui alt focșănean, de unde, pe la anul 1967 a ajuns, tot prin cumpărătură, în proprietatea comună a mai multor particulari (Manolescu-Banciu)  dintre care, în ultimii ani ai dictaturii comuniste, unul era medic stagiar pe la Direcția Sanitară județeană. Despre momentul staționării în orasul Focșani a trupelor sovietice, probabil nu mai vrea să știe nimeni, dar asta nu înseamnă că trebuie uitat faptul că în anii 1946-1947 autoritățile locale au despăgubit sute de proprietari din Focșani cărora casele le fuseseră ocupate și devastate de prietenii ruși, iar apoi până în 1958 câteva dintre cele mai frumoase instituții ale Focșaniului au fost atribuite pentru noile autorități rusești rămase în localitate precum Școala sovietică și Popota sovietică în casa Robescu (fosta Poliție) de la Big, Spitalul sovietic în fosta clădire a Spitalului Militar de pe strada Cezar Bolliac, iar mai ales Casa de Cultură sovietică instalată  în Cercul Militar de azi.

Așa că, dupa 1958, mulți funcționari și focșăneni au răsuflat ușurați când acești „tovarăși” au plecat și ne-au înapoiat aceste imobile pentru a fi de folos orașului și nu la așa zișii noștri prieteni. Mai departe, nu trebuie uitată nici strada pe care se află situat acest frumos edificiu, care tot de aproximativ un veac se cheamă strada D. F. Caian, după ce mai înainte i s-a zis Păcii. Despre distinsul D. F. Caian, materialul de mai jos poate lămuri cel mai bine istoricul acestui personaj: prieten cu I. C. Brătianu, luptător  pentru drepturile românilor din Transilvania,  profesor excelent și, mai ales, monografist de excepție care a arătat tuturor cum se întocmește un studiu istoric de calitate, care să reziste și peste secole prin metoda de abordare și bogăția informațiilor conținute, cu toate că Focșaniul nu este cel mai important oraș al țării. Așa că, dacă D. F. Caian s-ar fi ocupat de Iași ori de București, probabil că nu ar fi avut egal nici în această posibilă situație. Despre imobilul tratat aici de față, probabil că poate fi în asentimentul tuturor celor ce admiră trecutul și urmele lui frumoase, că merită să fie pus în valoare, și de ce nu poate fi luat în calcul și pentru clasarea sa ca monument istoric. Despre banii necesari, aceasta este o altă poveste, însă în aceste vremuri prin care trece România nu ar mai fi o problemă majoră. Fondurile europene, despre care se vorbește neîncetat, și multe planuri financiare naționale vor putea permite în anii urmatori lucruri uimitoare în țara noastră, așa că, de ce nu, ne putem gândi ca o biată căsuță dintr-un oras de provincie poate străluci ca în urmă cu un veac, așa cum era pe vremea construirii ei. Și poate ar trebui, dacă tot le-a placut să intre în hora asta imobiliara,  ca și alți proprietari de case deosebite din oraș să-și privească mai atent proprietățile, eventual să ia în calcul o restaurare a lor cât mai rapidă, până când acestea nu se prăbușesc de tot. (Florin Dîrdală – Arhivele Naționale Vrancea)

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariul dvs.
Numele dvs.