Cătălin Sfîrloagă este consilier de probațiune însă pasiunea sa neostoită pentru teatru l-a determinat să înființeze în 2011 trupa de teatru Protha, formată din liceeni, apoi Asociația „Protha” în 2013, întregul proiect destinat Thaliei culminând cu organizarea Festivalului de Teatru Tânăr „Ora de Teatru” în 2019. Eșafodajul acestei manifestări, ajunsă anul acesta la ediția cu numărul IV, a fost construit pe ideea formării unui laborator de educație non-formală pentru adolescenți și tineri prin intermediul teatrului, de a-i stimula pe copii prin artă și cultură, de a le dezvolta abilitățile aflate în stare latentă și a-i pregăti pentru viitoarea carieră. Festivalul gândit de neobositul Cătălin Sfîrloagă este unicat în țară, originalitatea sa constând în faptul că nu este gândit unilateral, ca un concurs, ci ca stagiu de pregătire în nobila artă a teatrului. În cadrul său sunt organizate diverse ateliere (de improvizație, de teatru nonverbal, de scenografie etc.), se joacă simultan în mai multe localități din județ cu implicarea unor „forțe” impresionante… pe scurt, se învață și se respiră teatru.
Jurnal de Vrancea: Cum a fost la început?
Cătălin Sfârloagă: Pentru că am fost la foarte multe festivaluri naționale și internaționale, ne-am zis că n-ar fi rău să facem și noi un asemenea proiect însă ideea principală a pornit de la necesitatea educării nonformale prin teatru pentru copiii foarte buni la materiile de studiu dar care au mari probleme de exprimare. De exemplu, unul dintre elevii implicați în proiect, de altfel olimpic internațional la informatică, îmi spunea la un moment dat că înainte de a intra în trupa de teatru, atunci când ieșea la tablă tremura cu creta în mână. Lucru care nu s-a mai întâmplat după ce a urcat pe scenă. Noi am plecat de la principiul că întâlnirea cu teatrul îi formează pe acești tineri ca oameni și nu obligatoriu ca viitori actori, le dezvoltă niște abilități pe care adolescenții le au deja dar care nu s-au dezvoltat pentru că nu au lucrat cu nimeni în acest sens. Și-atunci am plecat cu acest festival pe care l-am gândit inițial doar pentru elevii de liceu din Vrancea.
JdV: Acum cine este în Trupa Protha?
Sfîrloagă: La momentul acesta trupa este formată, în majoritatea ei, din liceeni. Sunt 25 de membri, majoritatea liceeni, dar acum am coborât un pic mai jos și am adus elevi de gimnaziu, clasele a VII-a și a VIII-a, ca să crească și să se formeze împreună, să lucreze în echipă timp suficient pentru a se dezvolta într-un timp mai îndelungat. În momentul de față lucrăm la un spectacol în limba română cu toți care sunt începători și ne mai pregătim pentru încă două proiecte: un spectacol în limba română și unul în limba franceză. Majoritatea liceenilor din Protha sunt din Panciu dar am avut și elevi din Focșani. Și trebuie să mai înțelegeți un lucru: elevii joacă întotdeauna până devin studenți ca, după aceea, să se întoarcă și să joace la festivaluri. Chiar anul acesta reluăm un spectacol foarte premiat, poate ați auzit de el, e vorba despre „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, în care distribuția este alcătuită din foști membri ai trupei, acum studenți. Desigur, printre ei sunt și câțiva elevi de liceu.
JdV: Cum se văd lucrurile acum, din perspectiva celei de a IV-a ediții?
Sfîrloagă: Lucrurile sunt destul de grele. Financiar vorbind nu putem spune că stăm foarte bine însă cu puținul buget pe care-l avem și cu ce mai reușim să mai aducem pe lângă încercăm să facem cât mai multe activități. Ne ajută și faptul că discutăm de un proiect gândit fără costuri de administrare, adică totul se face pe bază de voluntariat. Așa, ca o paranteză, chiar și benzina folosită cu transportul dintr-o locație la alta este suportată tot din buzunarul nostru. Plătim doar invitații (personalitățile care participă la festival n.r.). Anul acesta șansa noastră este că avem un parteneriat cu Universitatea Națională de Teatru și Film „I.L. Caragiale” București, parteneriat în baza căruia 5 cadre universitare vor susține ateliere de teatru, colocvii, activități de tip masterclass, în unele dintre acestea fiind implicat direct Liviu Lucaci, rectorul Universității, care va fi prezent pe toată perioada festivalului și este unul dintre membrii juriului. Pe lângă profesori ni se vor alătura și 50 de studenți de la secțiile de teatru, coregrafie, cinematografie, teatru de păpuși… care ne vor aduce un număr mare de spectacole, expoziții de fotografie și scenografie, vor face și 5 colocvii vocaționale, unul cu participanții din țară și altele 4 în liceele din Vrancea. Mai avem șansa întâlnirii cu Grupul Autonom (profilat pe vânzări auto n.r.) care vine la noi fără nicio pretenție financiară și ne sprijină ca de fiecare dată.
JdV: Ați mers pe o nișă extrem de sensibilă, cea a elevilor de liceu iar festivalul în sine nu este altceva decât o lecție de teatru întinsă pe mai multe zile
Sfârloagă: Întotdeauna am urmărit ideea de a fi cât mai prezenți în comunitate, în mai multe localități din Vrancea și de aceea ne-am dus foarte tare către licee, acolo unde am susținut ateliere. Dacă îmi este permisă o comparație, față de STEV (Stagiunea Teatrală a Elevilor Vrânceni n.r.), unde doar se prezintă spectacole, noi ne-am dus către cei din teritoriu și am lucrat cu ei în ateliere. Chiar am avut supriza să avem un număr foarte mare, pe fiecare atelier. Ca să dau un exemplu, la o ediție anterioară a festivalului am prevăzut la liceul din Vidra 20 de elevi pe atelier și ne-am trezit cu 60. În acest sens, și la această ediție ne așteptăm la o creștere majoră a numărului de participanți pe fiecare atelier, lucru care nu poate decât să ne bucure.
JdV: Revenind la STEV…
Sfîrloagă: Da, noi nu am creat acest festival ca să creăm o concurență la STEV, ci l-am gândit ca un eveniment paralel. De altfel, noi nu dăm premii în bani, astfel de recompense nu au existat niciodată, ci doar diplome. Am dat doar diplome și a exsitat un mare premiu pe care l-am oferit celui mai bun spectacol iar fiecare trupă a fost recompensată pentru un lucru pe care l-a făcut foarte bine, de exemplu pe parte de coregrafie sau text, joc scenic… depinde ce a suprins juriul. Părerea mea este că atât timp cât clasificăm jocul actoricesc, vorbim aici despre spectacolele cu elevi, poți să creezi anumite frustrări sau chiar animozități. La urma urmei important este ca elevii să priceapă ce au făcut bine și ce nu, pentru că după fiecare spectacol trupa respectivă primește un feedback din partea juriului, fiecare membru al acestuia explicându-le din mai multe perspective cum s-au descurcat. La rândul lor, copiii spun cum au trealizat spectacolul, ce sacrificii au făcut, ce probleme au întâmpinat etc. Pe scurt, ideea noastră a fost să evităm conceptul de competiție. Facem teatru de dragul teatrului și atât!
JdV: În ceea ce privește partea materială, aveți toate resursele pentru organizarea festivalului?
Sfîrloagă: Anul acesta desfășurăm ateliere în 9 localități și în toate vom avea și reprezentații de teatru, atât pentru liceeni cât și pentru cei mai mici, evident, pe lângă atelierele pe care le-am amintit. Ceea ce este un lucru sigur este faptul că prin ceea ce facem, prin ceea ce am realizat până acum, prin modul nostru de organizare, Festivalul de Teatru Tânăr „Ora de Teatru” este unic în România. Singura problemă este că nu dispunem de toate resursele financiare de care am avea nevoie, cum ar fi cele pentru transport. Și legat de aceeași chestiune, anul acesta am ieșit din Focșani întrucât nu ne permitem să închiriem săli pentru spectacole și celelalte activități. Adică ne putem bizui doar pe parteneriatele cu instituțiile: dacă respectivele comunități ne oferă sălile, de bine, dacă nu… bugetul nu ne permite asemenea cheltuieli. Și atunci am fost nevoiți să găsim în alte parte.
JdV: Unde anume?
Sfîrloagă: La resortul Zaga Zaga, acolo unde am întâlnit niște oameni extraordinari care ne-au spus din prima clipă că ne ajută necondiționat. Este un loc unde ne vom simți „ca acasă”, un spațiu mirific care va deveni punctul central al Festivalului „Ora de Teatru”.
JdV: Cum vezi festivalul în viitor?
Sfîrloagă: Am făcut sacrificii să-l ținem în viață și pe timpul pandemiei așa că sperăm să se dezvolte și să devină unul dintre cele mai importante manifestări de teatru pentru tineret din țară. Tot ce am făcut noi până acum s-a concretizat în niște parteneriate, cum ar fi cu Universitatea de Arte din Târgu Mureș iar anul acesta cu UNATC București, instituție pe care vrem să o păstrăm ca partener. Ei au avut o ofertă educațională foarte bună care n-a costat bani, ofertă educațională foarte importantă pentru formarea noastră ca festival și, desigur, pentru membrii trupei, cei actuali și viitori.
