În noaptea de 10 spre 11 februarie (stil vechi)/ 22 – 23 februarie (stil nou), domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice la presiunile „mostruoasei coaliții”, alianță formată între conservatori și liberalii radicali pentru îndepărtarea lui Cuza din scaun. „Monstruoasa coaliție” a fost condusă de C.A. Rosetti și Ion C. Brătianu cărora li s-au alăturat oamenii politici Lascăr Catargiu, Ion Ghica, Dimitrie Sturdza, Nicolae Golescu și Petre Mavrogheni. Așadar, în dimineața zilei de 11/23 februarie, la ora 5, au pătruns în palat un grup de ofiţeri cu pistolul în mînă silindu-l pe principele Cuză să semneze abdicarea. Ulterior,  domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost obligat să se îmbrace în haine civile şi a fost scos din palat, printre două rînduri de soldaţi care primiseră ordin strict să stea întorşi cu spatele pentru a nu-l vedea pe fostul domn. Atît de mari erau temerile complotiştilor în privinţa unei eventuale reacţii violente a soldaţilor, cu toţii fii de ţărani împroprietăriţi de Cuza. A doua zi, fostului domnitor i s-a permis să plece spre Austria de unde el niciodată n-a revenit şi unde niciodată făcînd vreo plîngere, repetînd mereu că şi el dorise venirea unui principe străin. Alexandru Ioan Cuza a murit în exil la vîrsta de 53 ani, relativ tînăr, în 1873.