Începuturile industriei petroliere în România au loc în bazinul Râul Trotuș, respectiv pe Valea Tazlăului și în Depresiunea Dărmănești. Mai târziu, perimetrele petrolifere se lărgesc mult, cuprinzând spații tot mai mari în zona paleogenului carpatic. Prima sondă cu foraj mecanic a fost fabricată și folosită la Poieni (Târgu Ocna) în anul 1861 și consta în sapă percutantă cu prăjini de lemn. Prima sondă comercială din lume a apărut în satul Lucăcești (orașul Moinești) în jurul secolului al XIX-lea. Aici apăruseră deja primele distilerii de petrol cu caracter industrial încă din 1837–1840, urmate fiind de cea de la Moinești (1844). La începutul lui 1857, la Ploiești, se dădea în funcțiune „fabrica de gaz” a lui Marin Mehedințeanu, care era și prima de acest fel din România și din lume. Era o rafinărie, cu o dotare primitivă, dar care a însemnat un mare pas către civilizație. În 1857, România este prima țară care a raportat producția de țiței și care are prima rafinărie din Europa (Mehedințeanu) construită lângă Ploiești.
