Tradiții şi Obiceiuri de SFÂNTUL GHEORGHE

0
447

SFÂNTUL GHEORGHE este unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul ortodox, fiind sărbătorit în fiecare an pe 23 aprilie. Conform tradiției populare, în dimineața zilei de SFÂNTUL GHEORGHE, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așază la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice. Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele. Totodată, la miezul nopții, tradițional este FOCUL VIU DE SÂN GHEORGHE. Acest obicei încă se mai practică de ciobani, conform volumului Tradiții și Obiceiuri Românești, coordonat de editura Flacăra. Cel care practica ritualul se dezbrăca, având grijă să nu păstreze asupra sa niciun obiect metalic, nici măcar un inel. Apoi ieşea din casă şi, într-un loc ferit de priviri străine, aprindea un foc de vreascuri. Scânteia pentru acest foc se făcea frecând două lemne uscate. Dacă se aprindeau, focul, denumit viu, se aducea în vatra casei și se păstra cu mare grijă tot anul, mai ales la candelă, deoarece se credea că acest foc apără casa de agresiunile oculte.

În ajunul zilei de SFÂNTUL GHEORGHE, fetele de măritat credeau ca iși pot vedea ursitul dacă priveau, în aceasta noapte, într-o cofă plină cu apă. Există și obiceiul ca în dimineața zilei de SFÂNTUL GHEORGHE, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli. Tot în dimineața zilei de SFÂNTUL GHEORGHE, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăguna și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașina, în credința ca ele le vor aduce pețitori bogați, informează  crestinortodox.ro.

Flăcăii căutau în dimineața zilei de SFÂNTUL GHEORGHE, iarba fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă cu o cofa cu apă neîncepută. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarba, credeau că se vor căsători cu fata iubită. Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

Femeile căsătorite mergeau în pădure de SFÂNTUL GHEORGHE și culegeau plante doar de ele știute (mulgătoare, untul vacii), pe care le adăugau în hrana animalelor, în credința că vacile vor da mult lapte și de bună calitate. Nimeni nu avea voie să doarmă în ziua de SFÂNTUL GHEORGHE deoarece se credea că acel care încălca interdicția, avea să fie somnoros întregul an. Urzicatul era un alt obicei practicat de SFÂNTUL GHEORGHE. Există convingerea că prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma să înceapă. Dintre toate obiceiurile enumerate, în comunitățile sătești contemporane se mai păstrează doar obiceiul împodobirii stâlpilor de la poarta cu ramuri verzi, în ziua de SFÂNTUL GHEORGHE.

Dacă ai fost martorul unui eveniment care ar putea deveni o știre, ne poți contacta pentru a trimite sesizări, fotografii sau imagini video, pe adresa de email: redactie@jurnaldevrancea.ro, pe WhatsApp 0770 430 588 sau pe contul nostru de Facebook.

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariul dvs.
Numele dvs.