Un an fără Tomiță Lazăr. Mesajul tulburător al fiicei salvate de la moarte cu prețul vieții

0

O zi perfectă alături de familie pe malul Siretului s-a transformat, anul trecut, într-o tragedie fără seamăn. Azi se împlinește un an de când râul l-a răpit dintre cei vii pe comisarul-șef Tomiță Lazăr, șef al “mascaților” din IPJ Vrancea și unul dintre cei mai iubiți polițiști.
Tomiță Lazăr nu a ezitat nici o secundă să-și dea viața pentru a salva viața fiicei sale, pe care a smuls-o din vârtejul Siretului.

Mariana Lazău, fiica lui Tomiță Lazăr, a scris azi, la un an de la tristul eveniment care i-a marcat viața, o scrisoare emoționantă adresată tatălui său.

„Si iata ca a venit din nou ziua de 19 iulie… Probabil ca si astazi mi-ai spune ca imi trebuie soare… Probabil ca as merge si azi. Tot acolo. Si tot cu tine. Dar n-as mai intra in apa… Tu da. Apa aceea face parte din tine. N-ai fi putut sta pe margine. Nu mi-a placut niciodata apa si pot numara cu usurinta de cate ori am intrat fara tine. Si clar nu pot uita de cate ori ai incercat sa ma inveti sa inot…de cate ori ma bagai cu capul in apa si numarai secundele in care puteam sta fara aer. Ma suparam. Iarta-ma. Mi-ar fi prins bine acum un an. Ar fi fost (cred) altfel. Tomiță junior va fi dus la inot de mic. Promit.
La ora asta erai fericit…Oamenii iti confirmau ca vin la nunta… Aveai emotii…ar fi fost cu siguranta cea mai frumoasa zi pentru tine. Aveai sa iti vezi fata in alb… Sa-ti asculti melodia preferata („Fetele lui tata”). „…sa le vad la casa lor…nici atunci n-as vrea sa mor…”. Este prea greu de crezut ce intorsatura a luat viata. In ce moment…in ce mod… Cat timp au durat cautarile si in ce zi te-am lasat sa fii acoperit de pamant… 25 iulie…Se pare ca suntem prea mici si ca nu totul depinde de noi. Nu te pot asocia cu acel loc in care merg zilnic, nu te pot asocia cu un trup neinsufletit. Nici n-ai vrea… Nu cred in moarte. Cred intr-o alta viata in care suntem cu totii asteptati. Cred in puterea sufletului de a-i vizita pe cei ramasi in urma. Cred intr-un Dumnezeu care stie perfect ce face si pe care il rog zilnic sa ma tina in credinta… Este foarte usor sa judeci si sa arunci vina…dar cum am putea noi sa Il judecam ca ne ia viata pe care El ne-a dat-o? Nu noi decidem daca ne trezim maine. Poate ca nici macar nu stim sa fim recunoscatori ca ne-am trezit. Eu am invatat sa multumesc. Si sa fiu constienta ca faptul ca traiesc nu este alegerea mea. Insa mai cred ca acum un an Dumnezeu l-a lasat pe tati sa aleaga…si sunt convinsa ca ar face aceeasi alegere…
Mi-as dori ca oamenii sa nu ma compatimeasca atunci cand ma privesc…ci sa se gandeasca la el. La ce om a fost. La ce a putut sa faca. La motivul pentru care nu mai este. Mi-ar placea ca oamenii care ma iubesc si ma apreciaza sa nu uite care a fost pretul pe care tata l-a platit pentru ca eu sa traiesc. Daca te fac sa zambesti, omule, nu-mi multumi mie. Multumeste-i lui. Pomeneste-l in rugaciuni, aprinde-i o lumanare. Si invata de la el.
S-a terminat prea repede…ai mai fi avut de dat exemplu oamenilor… L-ai dat pe ultimul acum un an… Iti multumesc pentru tot si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a dat, ca ai fost al meu, ca stiu cum arata un om minunat, ca stiu ce este iubirea adevarata si cum arata un parinte perfect. Sunt sigura ca esti bine acolo…si ca ne vom reintalni candva…
Dumnezeu sa-ti odihneasca minunatul suflet!”2764 - Un an fără Tomiță Lazăr. Mesajul tulburător al fiicei salvate de la moarte cu prețul vieții

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here