Vechea Casa Pruncu din Focsani în timpuri noi

0
252

Fără a cădea în adulație pentru acest lucru, nu se poate să nu observăm că în ultima vreme autoritățile locale doresc să salveze ce se mai poate salva dintre podoabele imobiliare ale Focșaniului vechi. Câteva exemple ar fi Casa Tatovici, Tribunalul Vechi, Casa Longinescu, Casa Mărgineanu, Casa Pruncu etc,  adică în special casele ce sunt în proprietatea Municipalității. Însă, nici edificiile particulare nu sunt uitate, în cazul acestora din urmă stabilindu- se reguli aspre de impozitare ce pot determina proprietarii să înțeleagă odată că privilegiul de a deține o construcție deosebită (monument istoric sau nu) reprezintă nu  doar un motiv de mândrie, ci presupune și anumite responsabilități . Așadar, rămâne să vedem în această nouă stare de lucruri cum vor arăta în viitorul apropiat  aceste imobile, mai ales că, de puțin timp, în galeria sărbătorilor oficiale a apărut o noua zi importantă precum a fost cea din 17 aprilie, anume Ziua Internațională a Monumentelor. Și pentru că o poveste în gol nu este interesantă, haideți să luăm un exemplu direct, respectiv casa plină de istorie din curtea Colegiului „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani care nu este monument istoric dar a fost  înainte de 1989. Este o construcție de aproximativ două  secole ridicată pe la anul 1832 de un personaj puternic al urbei noastre de odinioară, prefectul de Putna, Iordache Pruncu. Clădirea poate fi admirată și analizată  din numeroase documente, inclusiv din hărțile și fotografiile din vechime pe care ni le-au lăsat înțelepții noștri înaintași.

În ceea ce privește așa zisa ei carte funciară, rezultă că în cele 8 camere pentru boieri și 3 pentru servitori, așa cum este descrisă în arhive, nu se mișca niciun capăt de ață fără voia stăpânului, adică  starostele Pruncu, cum de altfel se întâmpla în întreg județul nostru vechi. Căci Pruncu Iordache, cel din fotografia alăturată,  conducea cu mână de fier și hotăra care sunt regulile de urmat pentru toți locuitorii ținutului Putna. Edificator în acest sens este faptul că evenimentele revoluționare din anul 1848 nu au avut nicio șansă de izbândă în jurisdicția acestui înalt funcționar. La moartea sa, în 1866 (avea peste 90 de ani), casa s-a împărțit între soție și copii, apoi a fost vândută  familiei Guriță (îmbogățiți din zona Panciului de pe urma tranzacțiilor cu vin). Prima jumătate a secolului al XX-lea a prins-o în proprietatea unui alt negustor, nu foarte cunoscut, care a închiriat-o Ministerului Instrucțiunii Publice pentru trebuințele Școlii Secundare de fete din urbe. În jurul anului 1925, ministerul a cumpărat-o pentru că, astfel, acest bun imobil putea fi mai bine administrat, de exemplu, reparat și văruit cum se cuvine, așa cum se poate observa din fotografii. Primele cursuri ale Liceului de fete au început a se desfășura aici dar spațiul insuficient au determinat autoritățile să ridice prima secțiune a actualului Corp A al respectivului Colegiu de azi. În acest fel, ușor și pe nesimțite, pe măsură ce Corpului principal i s-au mai adăugat prin construire noi clase, de la un deceniu la altul, Casa Pruncu (Corp B) s-a trezit din ce în ce mai estompată de noul edificiu (Corpul A). Zilele  când se bucura  de simpatie, frumusețe, vizibilitate și de faima de a  fi fost primul imobil al Liceului de fete au fost înlocuite de suferințele caracteristice clădirilor pentru care nu mai există interes: nepăsarea și degradarea. În vremuri mai recente a mai avut parte de câteva aventuri cu investiții nereușite dar un semnal pozitiv pare a veni zilele acestea, conform adresei direcțiunii. „…în prezent se află în desfășurare un studiu de fezabilitate pentru extinderea corpului A cu respectarea elementelor de arhitectură ale clădirii aflată în discuție …”. Așa că, felicitări proprietarului și posesorului și succes în acest nou demers, cu siguranță de această dată, foarte serios. (Florin Dîrdală – Arhivele Naționale Vrancea).

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Comentariul dvs.
Numele dvs.