După Revoluție, Panciu are ambiția constantă de a deveni un oraș al tuturor posibilităților. Nu în sensul în care am putea crede, anume de urbe în care toată lumea ar avea o șansă la un trai decent ori la realizare, dacă există suficientă motivație și perseverență, ci de oraș în care totul este posibil din motive care sfidează logica bunului simț și percepția realității istorico – temporale. Este adevărat, în multe dintre orașele și comunele României post-decembriste au loc întâmplări care se potrivesc mai degrabă celebrei țări a proștilor, închipuite atât de bine de Aleksei Tolstoi în „Cheița de aur”, decât unui stat care se vrea modern și european. Ei bine, în acest moment ne preocupă mai mult Panciu, orașul care nu contenește să uluiască prin modul în care, de ani buni, umilii slujbași din administrația locală înțeleg să-și facă datoria față de semenii care i-au ales și cărora ar trebui să le mulțumească zilnic pentru ceea ce sunt, nu o dată la 4 ani. Ba, dimpotrivă, așa cum este și cazul pe care îl vom prezenta imediat în rândurile de mai jos, aleșii locali se încăpățânează să demonstreze cât de neinspirat au ales cetățenii de foarte mulți ani încoace, girând cu votul lor tot soiul de găști care să le conducă comuna/orașul/țara.
Ionel Roșu este un cetățean care încearcă să-și deschidă o mică afacere în orașul condus de primarul Nicolai Mărăscu și cei 17 consilieri locali: 7 PNL, 4 PSD și 4 USR. Anul trecut, investitorul nostru a ochit un spațiu de 25 de metri pătrați, aflat în curtea Liceului Tehnologic „Al. I. Cuza”, și a hotărât să-l concesioneze pentru a deschide o micuță patiserie, investiție care ar fi creat automat și cel puțin 2 – 3 locuri de muncă, deloc neglijabile pe foametea asta. Numai că, așa cum se întâmplă adeseori în țara asta, de la a vrea și până la a realiza e cale foooaaaarte lungă. În primă instanță totul părea că merge ca pe roate. În primăvara lui 2021 omul a mers în audiență la primar, acesta l-a povățuit de bine, după care procesul și-a menținut cursul: s-a făcut cerere și s-a depus dosarul, comisia de urbanism a cercetat la fața locului, a aprobat dosarul și terenul a fost scos la licitație în august, licitație cu oferta în plic câștigată de Ionel Roșu. Și aici s-a poticnit căruța! După încheierea contractului de concesiune, consilierii din comisia de urbanism au hotărât că nu puteau ceda terenul întrucât, spuneau ei, acesta se află în administrarea unității de învățământ amintite. La mijloc pare să fi fost mâna consilierului liberal Constantin Belibou, fost cadru de nădejde al Ministerului de Interne în localitate, actualmente tânăr pensionar și politician aspirant. Ca membru al comisiei de urbanism, după toți pașii enumerați mai devreme, inclusiv încheierea unui contract de concesiune, consilierul Belibou a hotărât că primăria nu poate ceda palma de teren solicitată de întreprinzător. Să fi fost faptul că la licitație a participat un amic al dumisale, fost polițist și ‘mnealui? Orice este posibil, însă când faci asemenea năzbâtii trebuie să te și gândești nițeluș înainte, să pui țara la cale, să vezi dacă-ți iese socoteala la număr. Păi, cum? Tu, ca primărie, faci contractul cu persoana după care-i spui că nu se poate? Haida, de! Adică specialiștii comisiei de urbanism nu știau DINAINTE că terenul nu se putea scoate la licitație? Au aflat pe urmă? Dacă e așa, mai bine se duc acasă și lasă pe alții mai destoinici! În ședințele din noiembrie și decembrie, consilierii locali au cugetat adânc să nu elibereze documentele solicitate de Ionel Roșu, documente prin care acesta ar fi intrat în legalitate totală și ar fi putut demara investiția. În schimb, din cauza capetelor înțelepte din consiliul local, omul plătește dările la stat pentru bucata de pământ dar nu poate deschide patiseria. „Mi s-au încălcat niște drepturi… în contract scrie clar că primăria trebuie să-mi elibereze actele necesare pentru a putea intra în legalitate. Eu respect contractul, îmi plătesc concesiunea! Nu-mi explic ce se întâmplă! Gândiți-vă că cei din comisia de urbanism au fost la fața locului, au măsurat, au scos terenul la licitație, am încheiat contractul de concesiune și acum, practic, consiliul local nu vrea să-mi dea terenul. Adică, există contractul de concesiune dar nu-mi eliberează documentele legale pentru a-mi intra în drepturile de concesionar!”, ne-a spus amărât Ionel Roșu. Sperăm și noi că până la urmă se va face lumină în acest caz, mai ales că a fost depusă o plângere la Parchet iar Liceul Tehnologic a spus clar că DOAR clădirile sunt în administrarea sa, terenul aparținâd, cum era și firesc, primăriei.
