Stimați colegi, elevi, părinți
Viața poate fi privită din milioane de puncte de vedere, iar cel mai interesant ar fi fericirea. Se spune că ești plin de viață dacă debordezi de fericire; dacă ești energic, vesel. Viața este un cumul de momente fericite, este iubire, este știința de a transforma eșecul în lecție. Astfel am înțeles de la Cel ce ne-a predat lecții de viață tuturor. Acesta a fost OMUL pentru care suntem astăzi aici:
Profesorul, Colegul, Directorul IONUȚ- SEBASTIAN BURLAN.
Cu zâmbete pentru fiecare, cu o povață sau doar o privire prietenească, s-a recomandat din prima clipă când a pășit pragul acestei școli, prin modestie, onestitate și profesionalism.
De-a lungul anilor petrecuți împreună, am înțeles că foarte multe activități pe care omul le întreprinde de-a lungul vieții sunt influențate în mod direct de starea în care se află. Nu viața influențează starea, ci invers.
Cadru didactic de înaltă ținută, Domnul Director, a marcat prin activitatea sa și deosebita calitate umană, istoria unei școli pe care și-a dorit-o de prestigiu, iar colegii, elevii și părinții care l-au cunoscut, l-au respectat și admirat îi vor păstra veșnica admirație și recunoștință.
Fiecare a avut ceva de învățat de la Dumnealui, fiind un bun sfătuitor, un adevărat manager, un intelectual prestigios, care prin arta de a manageria, a valorificat eficient resursa umană, deoarece factorul Suflet era la loc de mare onoare. Empatic, dar mai ales, simpatic, cu o pildă duhovnicească mereu asortată Clipei sau faptei interlocutorului, fie el coleg sau elev, a subliniat ideea că oamenii care nu învață din greșeli nu sunt fericiți. Alchimia transformării pierderii în câștig reprezintă, pe lângă multe altele, unul dintre secretele vieții.
Acesta era colegul, prietenul, profesorul IONUȚ- SEBASTIAN BURLAN.
Vestea morții a fost ca un șoc pentru că toți cei care îl știau pe acest dascăl dedicat, un pedagog aproape de copiii lui, un om tonic, vesel, care știa să răspundă „prezent” oriunde era nevoie de el.
«Dragul nostru DIRECTOR IONUT- SEBASTIAN, ne-ați părăsit mult prea devreme!…
Ne-ați păstorit pe toți o perioadă în care ați reușit să ne învățați Zâmbetul Asumării Responsabilității, al Îndeplinirii Îndatoririlor și că Viața merită trăită creându-ne amintiri cu care să ne răsfățăm peste ani si ani. Acum, prin trecerea la cele veșnice, lăsați un mare gol în birou, pe holuri, în curtea școlii, dar ne veți umple -unic- pentru totdeauna, sufletele, mintea și memoria amintirilor ce ne-ați permis să adunăm…
Am înțeles cu toții, cu nemărginită durere, că Dumnezeu are alte planuri cu dumneavoastră, căci veți deveni Îngerul nostru protector, Călăuzitorul ce ne va ghida neobosit, către performanța pe care o doreați acestei Școli…
Odată cu Flacăra speranței ce ați aprins botezând-o motivațional, ADRIAN PĂUNESCU, știați probabil, că veți citi PreaCurând, poezii alâturi de Maeștri precum Domnul Păunescu sau Domnul Pricop, căci tare ne-ați mai dechis gustul de cultură, prin proiectele derulate!
Înțelegând legile universale ale existenței, suntem convinși că dvs., Domnule Director nu ați vrea să vă plângem, ci să reedităm împliniri, nostalgii, reușind ca mai departe, asemenea dumneavoastră, să dezvoltăm minți, să modelăm caractere, ducând la îndeplinire misiunea de OM.
Suntem onorați că v-am cunoscut și v-am avut alături, iar prin propriul exemplu ne-ați motivat pentru Optimism, Rezistență și Corectitudine față de colegi, părinți, elevi, comunitate.
În aceste clipe de adâncă tristețe suntem alături de familia dumneavoastră, îndurerată.
Dumnezeu să vă așeze sufletul la loc de odihnă și Lumină neînserată și să aveți certitudinea că faptele și imaginea Dumneavoastră ne vor rămâne consemnate în memoria sufletului și în acțiunile noastre viitoare!
Zbor lin spre înaltul cerului, Suflet frumos! Adio, Drag prieten! De acum, vei trăi veșnic în amintirea noastră! Vom vorbi cu tine în gândurile și în rugile noastre către ceruri!
”Şi viaţa aceasta ce trece
Şi pururea nu se întoarce.
……………………………….
Şi toţi vă-ndreptaţi spre casă.
Iar scena acum vi se-nclină
Scăldată de ultimul brio
Şi ca să fim siguri vă spunem
Şi „La revedere” şi „Adio”!”
(Adrian Păunescu)
