Au trecut două decenii de când au părăsit băncile școlii, dar legătura cu locul în care au crescut, au învățat și și-au făcut planuri de viitor a rămas vie. Absolvenții promoției 2006 ai Colegiului Național „Al. I. Cuza” din Focșani s-au reîntâlnit, ieri, cu foștii colegi și profesori, într-o zi în care bucuria revederii s-a împletit cu emoția amintirilor.
Pentru câteva ore, timpul parcă s-a întors în urmă. Cei care, în urmă cu 20 de ani, își luau rămas-bun de la liceu și porneau pe drumuri diferite s-au regăsit în același loc, cu povești de viață, amintiri și zâmbete care au readus la suprafață o parte din anii tinereții.
Bucuria și emoția au fost cuvintele care au revenit cel mai des în discursurile absolvenților, dar și ale profesorilor prezenți la întâlnire. Pentru dascăli, revederea a fost prilejul de a afla unde i-a purtat viața pe foștii elevi, ce drumuri au ales și cum și-au împlinit visurile cu care plecau, odinioară, din băncile școlii.
Unii și-au construit cariere în Focșani, alții au ajuns în București sau în diferite colțuri ale lumii. Distanțele și anii care au trecut nu au șters însă sentimentul de apartenență la locul în care s-au format și au legat prietenii care au rezistat timpului.
Oriunde i-ar fi purtat viața, pentru absolvenții promoției 2006 există încă un „acasă” la Colegiul Național „Al. I. Cuza” din Focșani.
Reîntâlnirea a fost și un moment de aducere-aminte pentru profesorii care nu mai sunt astăzi printre noi, dar care au avut un rol important în formarea și în destinele foștilor elevi. Cei prezenți le-au evocat amintirea și au păstrat un moment de reculegere în semn de respect și recunoștință.
La finalul întâlnirii, reprezentanții colegiului le-au mulțumit absolvenților pentru că s-au întors, după două decenii, în locul care le-a fost cândva a doua casă și pentru că au împărtășit cu profesorii și foștii colegi poveștile lor de viață.
Anii de liceu au rămas în urmă, dar amintirile, prieteniile și emoția revederii arată că unele legături nu se pierd niciodată. Iar porțile Colegiului „Cuza” rămân deschise pentru toți cei care vor să se întoarcă, măcar pentru câteva clipe, în vremea în care viitorul era încă o promisiune, iar visurile abia începeau să prindă contur.
